Updates, Live

Tuesday, May 31, 2011

Verflucht und Zugenäht


Ich habe eine Liebste, die ist wunderschön,
sie zeigt mir ihre Äpfelchen, da ist's um mich gescheh'n.
Doch als mir meine Liebste der Liebe Frucht gesteht,
da hab' ich meinen Hosenlatz verflucht und zugenäht.

Prima oară am auzit expresia asta, Verflucht und Zugenäht, pe când aveam mai puţin de zece ani. O folosea din când în când o doamnă care locuia împreună cu noi. Era mai în vârstă decât părinţii mei, se născuse în 1893. Țin minte anul pentru că odată mi-a dăruit o carte, care avea să fie unul din tovarăşii mei buni ani de-a rândul. Cartea se numea Pe drumuri nebătute de la Polul Nord la Polul Sud, şi era scrisă de Sven Hedin. De fapt primisem numai trei din cele şase volume în care apăruse cartea în ediţia românească, restul de trei volume se rătăciseră. Ei bine, primul capitol al primului volum din cartea pe care o primisem vorbea despre expediţia spre Polul Nord a suedezului Andrée: Hedin se întâlnise cu Andrée pe când acesta din urmă îşi pregătea expediţia cu balonul în care avea să dispară fără urme. Iar întâlnirea avusese loc în anul 1893, an în care se născuse şi Doamna Paranici. Mai târziu, aveam să leg anul acesta şi de altă dată istorică: în sinuoasa traiectorie a relaţiilor noastre cu Iugoslavia, după ce Tito fusese înjurat zdravăn şi acuzat de toate crimele posibile, se produsese împăcarea. Mă uitam la ziare, îi vedeam poza şi nu îmi venea să cred că nu mai vedeam caricatura cu satârul din care picura sânge. Iar Tito se născuse în 1892, adică era cu un an mai bătrân decât Doamna Paranici.

Doamna Paranici era bucovineancă, se născuse în Vatra Dornei. Ca orice bucovinean de vârsta ei, vorbea bine germana, ucraineana şi poloneza. Aşa că m-a ajutat mult şi la lecţiile mele de limba rusă pentru şcoală. Aveam de făcut exerciţii de gramatică, stătea şi se gândea cum se conjugă verbul respectiv în ucraineană şi apoi deducea cum trebuie să fie în rusă.

De fapt avea o pasiune pentru limbi străine, şi cred ca ea mi-a transmis pasiunea aceasta şi mie.

Am întrebat-o odată ce înseamnă Verflucht und Zugenäht, cum zic, o auzeam cu exclamaţia asta când ceva nu mergea cum trebuie.

Evident că o doamnă atât de vârstnică nu putea să îmi spună că era vorba de o înjurătură, aşa că mi-a povestit o istorie cu un domn care îşi făcuse un costum la croitor. Cu costumul nou s-a dus în prima duminică la biserică. În timpul slujbei, a simţit nevoia să facă pipi. A răbdat cât a răbdat, dar nevoia devenise imperioasă, aşa încât a ieşit din biserică şi s-a apropiat de un zid să îşi desfacă şliţul, când, oroare, croitorul uitase să îl descoasă! Aşa încât bietul om a exclamat cu năduf, Verflucht und Zugenäht!

Au trecut anii, zeci de ani, şi nu am uitat-o pe Doamna Paranici, nici cum mă ajuta la lecţiile mele de rusă pentru şcoală folosind cunoştinţele ei de ucraineană, nici de spiritul ei viu şi iscoditor, care o făcea să stabilească rapid legături între anul ei de naştere şi date din istorie, şi în primul rând nu am uitat-o pentru dragostea pe care mi-a purtat-o.

Dar exact ce înseamnă Verflucht und Zugenäht tot nu am reuşit să aflu, mulţi ani. În primul rând că auzisem doar expresia, nu o văzusem scrisă, aşa încât îmi închipuiam că este Verflucht und Zugenet. M-am gândit şi la variaţii, de genul Zugenecht sau Zugennecht. Sau chiar Zugerrecht! De fapt era Zugenäht. Este o înjuratură foarte blândă, ceva de genul, ei, fir-ar să fie! În engleză exclamaţia echivalentă este Damn and Blast!

A polite way to share your annoyance or anger over whatever has just happened. Often used by older, maybe relatively posh people:

man1 - oh damn and blast! I'm late for polo!

man2 - Golly old fellow, you better be off, tally ho!

Acum o să mă întrebaţi ce înseamnă Golly, şi ce înseamnă tally ho. Vă las vouă plăcerea să scotociţi prin dicţionare, cum am făcut şi eu :)

Sau ca aici:

Damn and Blast! They sold out all hotdogs!
Verflucht und Zugenäht! Sie haben alle Hotdogs verkauft!
(http://fotdmike.com/2009/12/24/a-walk-into-town/)


Man sollte den Gesetzen
In Kleinigkeiten
Ein Bein stellen und sie verletzen
Und sie, von Gönnern geldunterstützt,
Überschreiten.

Man sollte den Richter,
Der Künstler, Dichter
Oder nur Mensch ist, unbändig verehren.
Man sollte das andre, konträre Gelichter
Zermalmen und sich selber vermehren.

Man sollte so sein, wie ich es bin.
Man sollte – –
Wenn nicht der liebe Gott es hin
Und wieder ganz anders wollte.
(Joachim Ringelnatz - Verflucht und Zugenäht)


(Bucovina)

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home