Updates, Live

Thursday, May 10, 2018

Yılmaz Güney, Şerif Gören - Yol, 1982

Yılmaz Güney, Şerif Gören - Yol, 1982
(image source: listelist)
no copyright infringement intended


The screenplay was written by Yılmaz Güney, and it was directed by his assistant Şerif Gören, who strictly followed Güney's instructions, as Güneywas in prison at the time. Later, when Güney escaped from prison, he took the negatives of the film to Switzerland and later edited it in Paris.



Yol, 1982
(video by Cinema Turquie)


Alejandro González Iñárritu said he decided to start making movies after he saw this movie.
(imdb)





(Turkish Cinema)

Tuesday, April 24, 2018

Jorge Luis Borges, Milonga de Jacinto Chiclana

Jorge Luis Borges, Edmundo Rivero y Ástor Piazzolla
(fuente: Descontexto)
no copyright infringement intended



Me acuerdo. Fue en Balvanera,
En una noche lejana
Que alguien dejó caer el nombre
De un tal Jacinto Chiclana.

Algo se dijo también
De una esquina y de un cuchillo;
Los años nos dejan ver
El entrevero y el brillo.

Quién sabe por qué razón
Me anda buscando ese nombre;
Me gustaría saber
Cómo habrá sido aquel hombre.

Alto lo veo y cabal,
Con el alma comedida,
Capaz de no alzar la voz
Y de jugarse la vida.

Nadie con paso más firme
Habrá pisado la tierra;
Nadie habrá habido como él
En el amor y en la guerra.

Sobre la huerta y el patio
Las torres de Balvanera
Y aquella muerte casual
En una esquina cualquiera.

No veo los rasgos. Veo,
Bajo el farol amarillo,
El choque de hombres o sombras
Y esa víbora, el cuchillo.*

Acaso en aquel momento
En que le entraba la herida,
Pensó que a un varón le cuadra
No demorar la partida.**

Sólo Dios puede saber
La laya fiel de aquel hombre;
Señores, yo estoy cantando
Lo que se cifra en el nombre.

Entre las cosas hay una
De la que no se arrepiente
Nadie en la tierra. Esa cosa
Es haber sido valiente.***

Siempre el coraje es mejor,
La esperanza nunca es vana;
Vaya pues esta milonga,
Para Jacinto Chiclana.
(fuente: Descontexto)


Análisis






I remember, it was in Balvanera,
in a distant night,
that someone dropped the name
of someone named Jacinto Chiclana.

Something was also said
about a street corner and a knife.
The passing years don't let us see
the brawl and the sheen.

Who knows for what reason
that name is looking for me!
I would like to know
how must have been that man.

I picture him tall and consummate,
with his obliging soul;
capable of not raising his voice
and ready to risk his life.

No one with a firmer footing
must have stepped this earth.
No one must have lived like him
in love and war.

On the orchard and the courtyard
the towers of Balvanera
and that fortuitous death
on any street corner.

I do not see the characteristics. I see,
under the yellow light,
the clash of men or shadows
and that viper, the knife.

Perhaps at that moment
when the wound entered his body,
he thought that to a man it suits
not to delay the departure.

Only God can know
the faithful kind of that man
Gentlemen, I am singing
what's centered in the name.

Among all things there is one
of which there are no regrets
from nobody on Earth. That thing
is to have been brave.

The courage is always better.
The hope is never vain.
So, then, this milonga
is for Jacinto Chiclana.
(source: Planet Tango)




(Borges)

(Juan Carlos Villavicencio)

Labels: ,

Tuesday, April 17, 2018

Giuseppe Ungaretti, Fratelli

Ungaretti in divisa militare durante la Grande guerra
(source: wiki)
no copyright infringement intended


Di che reggimento siete
fratelli?

Parola tremante
nella notte

Foglia appena nata

Nell'aria spasimante
involontaria rivolta
dell'uomo presente alla sua
fragilità

Fratelli






¿De cuál regimiento son
hermanos?

Trémula palabra 
en la noche

Una hoja recién nacida

En el aire agónico
la involuntaria rebelión
del hombre ante su propia
fragilidad

Hermanos
(traducción de Juan Carlos Villavicencio)
(source: Descontexto)


(source: prgnair)
no copyright infringement intended


What regiment d'you belong to
brothers?

Word shaking
in the night

Leaf barely born

In the simmering air 
involuntary revolt
of the man present at his
brittleness

Brothers
(source: Poem Hunter)



(source: medium)
no copyright infringement intended



Din ce regiment sunteţi 
fraţilor? 

Vorbă cutremurătoare 
în noapte 

Frunză abia mijită 

În văzduhul zbuciumat 
involuntara revoltă 
a omului ce-şi constată 
fragilitatea 

Fraţilor 




(Giuseppe Ungaretti)

(Juan Carlos Villavicencio)

Labels: ,

Wednesday, April 11, 2018

Un escritorazo

Ulica krokodyli
(source: Zeitgeist)
no copyright infringement intended

I found today on Facebook a wonderful text from an author totally unknown for me. A Spanish translation, El otro otoño, and the author was Bruno Schulz. I looked on Wikipedia, to find out that this writer had actually been one of the great Polish language prose stylists of the 20th century, author of some amazingly imaginative short stories. His life ended tragically, one of the Holocaust victims.

I found then on youTube an animated movie, inspired by the story of Bruno Schulz. It deserves to be watched, it's a masterpiece of absurd cinema!




I commented on the Facebook post, saying that this was superb prose, like poetry and that I didn't know anything about this author, though he lived in a country neighboring mine. They replied enthusiastically, un escritorazo.

Well, this escritorazo put me in deep difficulty, due to my very limited knowledge of Spanish. What was supposed to be escritorazo? A great escritor, or, todo lo contrario, some freaking kind of an escritor? I started to search on the web till I found a link that clarified me the meaning. It was an article about the Colombian writer Pablo Montoya, published in El Espectador, concluding that se los digo de corazón: ¡Pablo Montoya es un escritorazo!

And I realized that un escritorazo means, in plain English, a fucking good writer (or, to put it mildly, this time in Romanian, un scriitor dat naibii de bun)


(Refranero español)

Labels:

Tuesday, April 10, 2018

Uno castudiao

(fuente de la imagen: Pinterest)
no copyright infringement intended



Pierre: Recently a lot of Spanish jokes end with "uno castudiao" For instance, "¿Papí, dónde come el hombre? +Del bar - -¿ Y lo del mono? +Noooo, del anís. -¡ Que lilo eres papí? + Nooo, uno castudiao. " I can give you also other jokes like that, all of them are based on puns, and end with "uno castudiao".
Patrick (| Unofficial St. Lucian Creole Course | Peruvian | Creole Languages Lover | Table-Tennis Player | Learning since 26/10/16): I haven't heard something like that in my live, and I'm a native Spanish speaker from Lima, Perú. Those jokes have no sense for me.
Mark985145: It looks like a funny way of writing "uno que ha estudiado", meaning "someone well-read"... I might be wrong, though.
AntonnioVaez (Recommended apps: LINGBE, QUIZLET, MondlyKids; English / Spanish, level 24, German, level 22): You are right.
kmpala (Spanish / English, level 25): That's interesting, a Google search brings up many hits, mostly joke-related, but there is no direct translation anywhere.
Pierre: Thank you all very much!




(Refranero español)

Labels: ,

Monday, April 09, 2018

Junot Diaz, The Silence: The Legacy of Childhood Trauma

Junot Díaz
(image source: edX)
no copyright infringement intended









(Junot Díaz)

Labels:

Sunday, April 01, 2018

Gerald Murnane

Gerald Murnane
(image source: Sydney Morning Herald)
no copyright infringement intended


An author who has not made the selling of himself an easy task (NYT), as he captures a plain’s paradoxical mix of uniformity and mystery, the former producing the latter (The Newyorker); he is himself a man of profound contradictions, let's say a recluse who craves attention, or even better a Luddite who uses his smartphone to google himself (Paris Review); a guy who figures the world laterally, so his fiction is not an imitation of reality, rather a prismatic and many-sided mirror (Sydney Morning Herald); to achieve this he works diabolically on his sentences, being perhaps able to fill an entire book with only one sentence (Sydney Morning Herald); think Proust for that matter, or think Beckett (NYT); anyway, in constructing a sentence he has a few equals (Sydney Morning Herald); is this guy the next Nobel? it could happen; till then for his fellow Australians Gerald Murnane is kind of cult.




(A Life in Books)

Labels:

Friday, March 30, 2018

Land of Mine (Under Sandet)

Land of Mine (Under Sandet), 2015
(image source: Thinking Cinema)
no copyright infringement intended

At the end of the WWII, the German soldiers deployed in Denmark as occupation troupes became war prisoners and were used to clear the enormous  number of land mines from the Baltic littoral. Did it count that so many of them were just teenagers, anonymous pieces in the game of the others? If they had been old  enough to go to war, they should be old enough to clean up, so was the common wisdom. Nobody was willing to go beyond and see the elephant in the room: these teenagers had been just victims, nothing more, and from the very beginning.

I came on this movie by pure chance, browsing the TV channels. It was already in the middle. I remained on it for five or ten minutes, then I passed on my laptop, and found the film on youTube. A powerful story, told in great simplicity. Here it is:






(German and Nordic Cinema)

Monday, March 26, 2018

Venta de garaje

(fuente: ¿Cómo, cuál?)
no copyright infringement intended



Mientras Isabel va en su carro, ella mira una venta de garaje de una señora mayor. Decide entrar porque le gusta comprar libros viejos. Allí encuentra un libro que le gusta. La señora que lo vende le dice que el libro pertenecía a su esposo fallecido. Isabel regresa a su carro y mira una carta saliendo del libro. Intrigada, Isabel saca el sobre y lee la carta. Un hombre le escribe a su amiga de la escuela, Gabriela, preguntándole con quién debería casarse. Isabel sonríe al darse cuenta sobre la vida privada de alguien que se enamoró hace más de setenta años. José no sabe si debe casarse con Mónica o con Samantha. Mónica es práctica y responsable, pero no es divertida. Samantha es divertida, pero no es responsable. Él espera que Gabriela le ayude a decidir. Isabel sonríe una vez más. Quiere saber si la señora que le vendió el libro era Mónica o Samantha. ¡Ella quiere saber con quién se casó este hombre! Isabel toma la carta y regresa a la venta de garaje. Encuentra a la señora y le pregunta: "Disculpe, ¿me puede decir su nombre?". Isabel respira hondo, esperando saber si será Mónica o Samantha. La mujer sonríe y dice: "Me llamo Gabriela".
(fuente: duolingo)

Y después de todo, ¿cómo fue Gabriela? ¡Buena pregunta! ¿Práctica y no divertida, como Mónica? O, por el contrario, divertida e irresponsable, como Samantha? Un pensamiento no me da paz, ¿y si Gabriela no fuera práctica, aunque tampoco divertida?

Uno de mis amigos quería casarse con una mujer teniendo tres cualidades: ser una señora en el salón, una cocinera en la cocina y una puta en la cama. Bueno, él encontró a una mujer así, con todas esas cualidades, pero no en el buen orden: era señora en la cocina, cocinera en la cama, y puta en el salón.




(Refranero español)

Labels:

Tuesday, March 06, 2018

Bogdan Rusu, Moldovenești




În aeroport, la 5 dimineața, -19°C. Autobuzul care ne duce la avion se oprește în fața scării, dar nu deschide ușile. Începe o lungă așteptare. Inspecția tehnică a avionului Wizzair se face cu lampa telefonului mobil. Niște lucrători rebegiți intră, după o vreme, în autobuz să se încălzească. Ușa avionului se întredeschide din când în când, se văd uniformele însoțitoarelor de zbor care comunică frugal cu câte unul care nu știm ce hram poartă. Alături de mine, două fete moldovence (mereu remarc cochetăria moldovencelor; astea două, tinere-tinere, mai erau și frumoase) și un brav tânăr, moldav și el, sumbru și cam sălbatic. Nervii încep să urce. Hui! Chizde și pidaraz plus încă ceva rusește; oamenii freamătă. La un moment dat, unul mare cu un fes cu dungi începe să strige la șofer. Cumetre! Sună la ăia să deschidă ușa la avion sau du-ne înapoi la aeroport! Stăm cu copiii în frig de 40 de minute, vouă chiar nu vă e rușine?! Șoferul se întoarce spre el, e în picioare. Mie nu mi-e rușine de nimic! - Ce-ai spus, mă? - Mie nu mi-e rușine de nimic, de ce să-mi fie rușine? - Stai că vin eu la tine imediat! Omul cu fes își croiește pârtie prin mulține. Mare, cu nasul șui, cu niște dinți lipsă, cu brânci de „maniovru”. Vine din burduful avionului tocmai până la șofer și îl izbește de geam. Futu-vă-n gură de nesimțiți, că vă bat pe toți de vă ia dracu, bat tot avionul! (Uiii, l-o lichit!) - Ce treabă am eu cu ei, ei au avionul lor, eu am autobuzul meu, ce vină am eu? Oamenii din jur încep să strige: Păi ai vină, dobitocule! Stăm aici în frig, de două zile, ne-a dus la Craiova, cu copiii! Cretinule! Sar și alții: Faceți țara de râs la aeroport, nesimțiților! Omul cu fes: Ești de vină că tu conduci! Tu ești răspunzător aici. Ai telefon! Scoate, dracului, telefonul și sună sună sus, nesimțitule! Lumea privește închiondorat, merită șoferul ce i se întâmplă. Omul cu fes se întoarce lângă nevasă-sa. Autobuzul demarează, face turul avionului și se oprește de cealaltă parte. Șoferul iese și telefonează. Peste câteva minute apare poliția română. În frunte cu șoferul. Uite aici avem un domn care m-a îmbrâncit. Care ești, mă, unde te-ai ascuns? Se uită la unul: Tu ești? Nu era el. Avansează și îl identifică pe omul cu fes. Care tace din gură și face pe niznaiul. Poliția îl îmbarchează. Se opresc toți pe pistă, la minus 19 grade. Orice i-or face, nu poate dura mult. - Vaibea? - Ne, ne vaibea? Adică, dacă îl bat. Nu, nu-l băteau. Șoferul se întoarce spre oameni: Păi ce vină am eu că li s-a stricat lor avionu?! - Că ești un dobitoc, toți sunteți niște nesimțiți, n-aveți nicio rușine! Stăm de două zile, ne-a adus de la Craiova, cu copiii! Animalule! Eu fac ochii mari la una dintre moldovence, cu subînțeles, ea face ochii mari, tot cu subînțeles. Oare om fi subînțeles același lucru? Cealaltă fată nu-și mai simte piciorul. Băga-și-ar tăti celea, i-o amorțât di la frigu ista. Cred și eu, minus 19. Până la urmă ne întoarcem de unde am venit. Adorm pe o bancă din plastic, înconjurat de oameni cu copiii. Sau fără. Aduși de la Craiova. Sau nu.



(Bogdan Rusu)

Labels: